Cat de-nghemuiti!

Sunt pe net cateva videoclipuri care demnostreaza ca teoria evolutiei a lui Darwin are cateva lacune serioase si daca facem o comparatie gen acum vs atunci, nu prea am evoluat foarte mult fata de maimute ca si comportament si inteligenta. 

Printre favoriti e acela cu balciul de la tara, unde mai multi formatori de opinie din cadrul comunitatii isi exprimau opinia cu privire la finalitatea intregului proiect, daca e frumos sau nu prea si tot asa. 

Multi facusera sacrificii (e toate scumpe..) si eforturi ca sa ajunga acolo, cum este cazul familiei care venisera intr-o singura caruta plina de saltele si nu ca le www.vreaumobila.ro, scaune si vreo 12 membrii ai familiei “cat de-nghemuiti” daca e sa ne luam dupa spusele conducatorului matriarh. 

Mi se pare interesant ca romanii, dincolo de o cultura a proprietatii personale foarte bine insuflata din generatie in generatie, au o nevoie acuta de cumetrie si de aglomeratie. Ne place sa ne dam coate cu lumea, oricat de mult am nega lucrul acesta. 

Poate de asta comunismul a prins destul de bine pentru atata vreme, fara opozitie spectaculoasa, ne-am conformat si am ramas cu urme adanci: ni se potrivea ca stil de viata. In primul rand, eram invatati sa ne multumim cu putin, pentru ca oricand se poate mai rau. Antreprenoriatul, cu mici exceptii, nu face parte din cultura romaneasca. 

Apoi, romanul est obisnuit sa dea socoteala obstii, de care a depins de cand lumea. Ca e vorba de hora, munca la camp, pe fabrica, sau inghesuiala din autobuzele care aduceau muncitorii la poarta Faur 4, dincolo de indignarea aparenta oamenii agreau aceste momente ca ocazie de a interactiona, de a isi exprima opinia. Intr-un mod ciudat, o cale de a isi demonstra individualitatea, prin expresie, comunicare, empatie cu celalat si in acelasi timp de a se bucura de puterea colectivului.

Poate o cale de a isi demonstra siesi superioritatea (ma uit la prosti si rad de ei) sau de isi motiva propriile esecuri (la toti ne e la fel de greu).