Titlurile pot defini oamenii? După germani se pare că da.Titulaturile, titlurile, ocupaţia unei persoane devin mai importante decât ce este acea persoană!

În "Cartea Gesturilor europene",  Peter Collet notează:

"În Germania, accentul cade pe titlu, iar oamenii se aşteaptă să fie abordaţi cu Herr sau Frau, fie cu titlul oferit de ocupaţia lor (...).

Celor care au două doctorate li se spune Herr Doktor Doktor, iar cuiva precum Albert Schweitzer, care are doctorate în medicină, muzică şi teologie, i se spune fără ezitare Herr Doktor Doktor Doktor.

Pentru că germanii fac mare caz de titlurile lor, le sare repede ţandăra când ceilalţi nu li se adresează cum ar trebui. Toată lumea, sau aproape toată lumea, are un titlu, prin urmare fiecare este o persoană cu o individualitate bine definită. Cum spunea  şi Jung despre Germania: "aici nu există oameni obişnuiţi, aici eşti Herr Profesor, Herr Geheimrat, Herr Oberrechnungsrat, folosindu-se chiar titulaturi mai lungi".

Atracţia manifestată faţă de titluri se datorează faptului că acestea îi definesc pe oameni şi, deci, contribuie la ordinea societăţii. Dar astfel titlurile îi definesc pe oameni în funcţie de ocupaţia pe care o au, aşadar ceea ce face o persoană devine mai important decât ceea ce este.

Circulă o povestioară despre doi academicieni, care deşi probabil apocrifă, este totuşi revelatoare pentru ataşamentul germanilor faţă de titlu:

Doi academicieni, Schmidt şi Muller, se întâlnesc la cantina universităţii. Schmidt are un doctorat, Muller două. Se cunosc de mulţi ani şi dintotdeauna s-au adresat unul altuia cu formula Herr Doktor. Schmidt îi spune lui Muller:

-Herr Doktor Muller, ne ştim de multă vreme. Nu crezi că a venit vremea să ne adresăm unul altuia cu numele mic?

-Am o idee mai bună, făcu Muller. Eu am două doctorate, tu numai unul. Ce-ar fi dacă ne-am anula fiecare câte unul? Eu îţi voi spune ţie Herr, iar tu vei continua să mi te adresezi cu Herr Doktor".