Valiza cu vise...

trairi, intelegeri, sentimente, poezie, fotografie... toate adunate aici in
valiza cu vise...


miercuri, 6 aprilie 2011

350 de grame

"Te rog să continui să trăieşti bine, eu nu pot fi acasă pentru un timp". Nu pot să-mi închipui privirea soţiei când bărbatul ei, lucrător la Fukushima, a deschis gura şi a rostit vorbele astea. În secunda când citiţi aceste rânduri, el orbecăie în bezna de la Fukushima cu masca de gaze pe faţă, cu casca lui galbenă pe cap. Te uiţi la el, încotoşmănat în costumul ăla ca de extraterestru, şi nu-ţi vine să zici că ar respira înăuntru un om cu sânge, carne şi oase.

 

Noi ne deschidem televizoarele şi ne bălăcim în Bote, în Oana şi-n Pepe, iar la celălalt capăt la lumii, un japonez mititel cu o jumate de an până-n pensie se oferă voluntar să moară la Fukushima. Are 59 de ani şi niciodată în viaţa lui nu şi-a asumat cine ştie ce mari responsabilităţi, povesteşte fiica. L-a apucat acum, la bătrâneţe, nimeni n-a înţeles de ce. 
"Mi-e aşa de ruşine că trebuie să primesc mâncare pe gratis. N-am muncit pentru ea", zicea o amărâtă scuipată din gura tsunamiului. O fracţiune de secundă am uitat să mai respir. Femeia ţinea în palme o strachină cu un fel de terci şi-o privea lung, aşa cum te uiţi la un corp străin pe care atunci îl vezi prima dată. 

Ce au în sânge oamenii aceştia? Din ce sunt ei făcuţi? Sinapsele lor neuronale şed altfel în creierul lor decât ale noastre, inima lor de samurai nu cântăreşte tot 350 de grame, corpul lor nu e, ca şi al nostru, tot o plasă de vene şi artere?
Fukushima n-are oameni, Fukushima are îngeri.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Noi, românii, n-o să învăţăm nimic din lecţia japoneză, n-avem cum. Dăm felii din ea la ziare, pe bloguri, o să scriem cărţi despre Japonia 11 martie, o să facem şi filme. O să fim artişti până la capăt. Pe urmă ne vom întoarce înfriguraţi înapoi în viaţa noastră, unii la facebook, alţii la televizor.

Să reţinem câteva vorbe din Morihei Ueshiba, marele maestru al artelor marţiale, omul care la 80 de ani îşi culca la pământ inamicul cu un singur deget. Să citim asta, ca să înţelegem, odată pentru totdeauna, ce au în sânge martirii de la Fukushima:
  • "Nu mai privi lumea cu repulsie şi frică. Înfruntă cu curaj tot ceea ce îţi scot în cale zeii",
  • "Trebuie să fii pregătit să preiei 99% din atacul unui duşman şi să priveşti moartea în faţă, pentru a-ţi lumina Calea",
  • "Fiecare moment este o parte din natură. 
  • Nu încerca să te opui sau să negi ordinea cosmică a lucrurilor",
  • "Când un adversar înaintează, mergi spre el şi salută-l; dacă nu vrea să se retragă, lasă-l să plece",
  • "Dacă adversarul tău atacă cu foc, împotriveşte-te cu apă, devenind complet fluid şi liber-curgător".

...de Alina BĂDĂLAN TURCITU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu